Tortul minune. Ca la mama (soacră) acasă


Fetiţele minunate

E „tortul minune” pentru că nu trebuie copt nimic, nu conţine făină, drojdie, absolut nimic. E fin şi uşor şi răcoros şi pufos 🙂 E „ca la mama (soacră) acasă” pentru că de la ea am reţeta – ea ni l-a făcut de câteva ori şi am tot vrut să încerc şi eu. Şi duminică am reuşit, în sfârşit. Nu aş fi reuşit fără ajutorul celorlalţi trei membri ai familiei: Emma, care se învârtea cu premergătorul prin bucătărie, lovindu-ne la picioare; Georgia, care s-a cocoţat pe un scaun şi a făcut un amestec super-ciudat într-un castronel (sare, piper, boia, tot felul de condimente pe care i le furniza tati şi pe care le amesteca ea plină de importanţă, echipată cu şorţ şi tot ce trebuie); şi tati, care încerca să le ţină în frâu pe cele două şi să mă ajute şi pe mine cu câte ceva. Aşa… iată reţeta:

Vezi articol original 265 de cuvinte mai mult

Anunțuri